Traducere de Octavian Cocoş
În lumina ce-a pălit
Fuge şi se-nvârte tare
Viaţa-n dansu-i nesimţit.
Iar când urcă colo-n zare
Noaptea, magică socot,
Potolind foamea şi nazul,
Ştergând jenă, ştergând tot
Strigă bardul: „Era cazul!
C-a mea minte şi vertebre
Cer odihnă agitate;
Am în piept cântări funebre,
Şi-o să mă întind pe spate
Sub perdelele lăsate
De voi, reci şi-adânci tenebre!”
vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire